Dușmanul „tăcut” al femeilor

În ultimele decenii, sănătatea femeilor a devenit un subiect tot mai prezent în discursul public european, însă bolile ginecologice cronice rămân adesea insuficient înțelese și, de cele mai multe ori, neglijate în politicile de sănătate publică. Printre acestea, endometrioza se remarcă nu doar prin prevalența sa ridicată, ci și prin impactul profund pe care îl are asupra calității vieții pacientelor, în special în ceea ce privește sănătatea reproductivă, starea emoțională și participarea activă la viața profesională și socială.

Endometrioza este o afecțiune ginecologică caracterizată prin prezența țesutului asemănător endometrului — mucoasa care căptușește interiorul uterului — în afara cavității uterine. Aceste formațiuni ectopice se regăsesc, cel mai frecvent, la nivelul ovarelor, trompelor uterine, peritoneului sau altor organe pelviene, unde reacționează în mod similar cu țesutul endometrial normal, sub influența ciclurilor hormonale lunare. Această activitate ciclică duce la inflamații, formarea de chisturi, aderențe și dureri cronice care, în lipsa unui diagnostic corect și precoce, pot compromite fertilitatea și pot conduce la afecțiuni psihosomatice severe.

Diagnosticul endometriozei este în continuare marcat de întârzieri semnificative, care pot varia între șapte și zece ani de la apariția primelor simptome. Această întârziere este cauzată de mai mulți factori, printre care se numără lipsa de informare atât a pacientelor, cât și a personalului medical, precum și banalizarea durerii menstruale ca element „normal” al feminității. Simptomele pot include dureri menstruale acute, dureri pelviene persistente, disconfort în timpul actului sexual, tulburări gastrointestinale, oboseală cronică și dificultăți în conceperea unui copil, dar acestea sunt adesea interpretate greșit sau atribuite altor afecțiuni. În prezent, singura metodă de diagnostic cert rămâne laparoscopia exploratorie, o procedură invazivă, deși unele leziuni pot fi detectate și prin investigații imagistice, ecografii sau RMN.

Tratamentul endometriozei nu este, în acest moment, curativ, ci vizează mai degrabă controlul simptomelor și menținerea unei calități acceptabile a vieții. Opțiunile terapeutice includ tratamente hormonale destinate reducerii stimulării țesutului ectopic, intervenții chirurgicale pentru excizia leziunilor, precum și terapii complementare precum fizioterapia pelviană, consilierea psihologică și o alimentație adaptată, în funcție de profilul inflamator al pacientei. Alegerea metodei de tratament trebuie făcută în funcție de severitatea simptomelor, vârsta pacientei, dorința de a concepe copii și impactul bolii asupra vieții cotidiene.

La nivelul Uniunii Europene, se estimează că între zece și cincisprezece la sută dintre femeile aflate la vârsta reproductivă suferă de endometrioză, ceea ce face din această afecțiune una dintre cele mai frecvente boli ginecologice cronice. În România, în absența unui registru național dedicat, cifrele sunt estimative, dar specialiștii susțin că între 500.000 și 1.000.000 de femei ar putea fi afectate, dintre care doar o mică parte ajung să primească un diagnostic corect și să beneficieze de tratament specializat.

În ceea ce privește politicile publice, Uniunea Europeană a început să acorde o atenție sporită sănătății femeilor, în special prin Strategia pentru egalitate de gen 2020–2025, care recunoaște sănătatea ca un pilon esențial al egalității. În acest context, inițiativa „EU4Health” susține proiecte care vizează bolile cronice ale femeilor, iar în anumite state membre, precum Franța, Belgia sau Italia, au fost lansate campanii de informare și formare profesională dedicate endometriozei. Aceste inițiative își propun nu doar să îmbunătățească nivelul de cunoștințe în rândul profesioniștilor din sănătate, ci și să reducă stigmatizarea pacientelor care suferă de afecțiuni invizibile și, de multe ori, subevaluate.

În România, demersurile legislative și administrative rămân sporadice și, de cele mai multe ori, lipsite de coerență. Totuși, în ultimii ani s-au făcut câțiva pași promițători. Au fost formulate propuneri legislative privind recunoașterea endometriozei ca boală cronică și includerea tratamentului în schema de decontare a CNAS. De asemenea, există organizații non-guvernamentale care contribuie activ la conștientizarea publică, sprijinul psihologic al pacientelor și advocacy-ul pentru politici publice mai incluzive. În anul 2023, Ministerul Sănătății a inițiat o serie de consultări privind integrarea endometriozei în programele de screening ginecologic, ceea ce ar putea constitui o etapă importantă în reducerea întârzierii diagnosticului.

Atingerea egalității de șanse în domeniul sănătății nu poate fi realizată fără o abordare integrată, care să recunoască particularitățile biologice și sociale ale femeilor. Neglijarea sistematică a durerii, întârzierile în diagnosticare și lipsa accesului la tratamente personalizate nu sunt doar probleme medicale, ci simptome ale unor inegalități structurale adânc înrădăcinate. O societate care aspiră la egalitate de gen reală trebuie să investească în educație medicală, în cercetare axată pe sănătatea femeilor și în politici de sănătate publică centrate pe pacientă.

P.S. Pentru a avea o imagine cât mai exactă asupra efectelor acestei maladii, vă invit să citiți poveștile de viață ale unor femei care s-au luptat sau se luptă în continuare cu ea, pe site-urile asociațiilor „Eu și endometrioza” sau „Endoro online”, unde veți găsi și toate informațiile necesare despre endometrioză.

https://www.endoro-online.org/

https://eusiendometrioza.ro/patient-testimonials/