Fantasy. Lumi ficţionale şi mitologii inventate – la Târgul Gaudeamus

Seriile „Lord of the Rings”, „Harry Potter” şi „Game of Thrones” au foarte mulţi fani, iar genul fantasy a devenit unul extrem de cunoscut şi de gustat, în cultura populară. De unde şi când a apărut, însă, această literatură, şi ce înseamnă o poveste fantasy?

O poveste fantasy, în sens clasic, urmează un anumit tipar general: un erou sau un grup de eroi trece printr-o serie de aventuri – questul – iar acţiunile acestuia înclină balanţa dintre rău şi bine. Forţele răului sunt într-o astfel de poveste copleşitoare, speranţa pare să fi dispărut din lume; cu atât mai mare este aşadar bucuria din final, când binele va triumfa asupra răului; cadrul unei asemenea aventuri este un univers secundar autonom construit din materia universului primar. Un scriitor de literatură fantasy talentat va avea grijă de fiecare detaliu ale noii lumi: istorie, geografie, popoare care o locuiesc, plante şi animale care alcătuiesc decorul. Şi, mai presus de toate, o mitologie de sine stătătoare, o poveste a originii acelei lumi. Mitologia nu include doar un panteon de zei şi de eroi; înseamnă, în cazul ficţiunilor mai complexe, o cosmogonie bine conturată şi o istorie a apariţiei (creaţiei) fiinţelor gânditoare.

Modelul acestui gen literar, numit în mediile academice „high fantasy”, şi opera care ilustrează, în opinia celor mai mulţi critici, reuşita cea mai completă, de până în prezent, a genului este trilogia Stăpânul inelelor, a universitarului englez J.R.R. Tolkien. Una dintre cele mai bune descrieri a ceea ce ulterior vom numi „high fantasy” o găsim în eseul On Fairy-Stories, prezentat pentru prima oară de Tolkien la o conferinţă Andrew Lang la Universitatea St Andrews, din Scoţia.

Una dintre povestirile lui Tolkien, Leaf by Niggle, are în centru un pictor ale cărui tablouri se pot întâlni, la un moment dat, într-unul singur, o imagine a unui copac unde fiecare frunză este desenată în cel mai mic detaliu. Niggle, eroul acestei povestiri, pictează o pânză cu un mare copac, în spatele căruia se vede pădurea. Fiecare frunză este reprezentată în cele mai mici detalii, iar tabloul acesta acaparează toată atenţia artistului; celelalte picturi ale sale sunt aruncate sau sunt adaptate pentru a se întâlni într-o singură viziune.

Efortul lui J.R.R. Tolkien, care construieşte vreme de mai bine de patru decenii un univers ficţional coerent şi care îşi dedică, în timp, aproape toate povestirile, poemele şi creaţiile lingvistice Pământului de Mijloc e destul de apropiat de cel al lui Niggle. Nu puţini sunt aceia care susţin că, mai mult decât basme pentru oameni mari, Stăpânul inelelor reprezintă, alături de Hobbitul şi de Silmarillion, „minuni ale filologiei veacului XX”, invenţii literare perfecte.



* * *

Dacă aveţi drum sâmbătă pe la Gaudeamus, vă aştept la lansarea cărţii mele intitulate Fantasy. Lumi ficţionale şi mitologii inventate.

Cartea reprezintă o premieră – este prima discuţie de sinteză în limba română cu privire la genul şi la fenomenul fantasy, realizată dintr-o perspectivă critică şi academică. O secţiune importantă a lucrării este dedicată literaturii profesroului J.R.R. Tolkien, în timp ce o altă secţiune discută operele unor scriitori români precum Vladimir Colin, Iordan Chimet, Răzvan Rădulescu sau Radu Pavel Gheo. Nu am neglijat nici seria Game of Thrones.

Lansarea va avea loc la standul Editurii Eikon – sâmbătă, pe 23 noiembrie, începând cu ora 17.00. Vă aştept cu drag!