Scriitura exilului și jurnalismul de diaspora. Interviu cu Paula Ciupag, directoarea revistei bilingve "Leute"

Cum se conturează o literatură a diasporei românești în Germania? Ce rol poate juca o revistă bilingvă în consolidarea unei identități culturale între două lumi? În acest interviu, Paula Ciupag vorbește despre misiunea și evoluția revistei Leute, despre echilibrul dintre jurnalism și creație literară, despre traumele și transformările vieții de migrant, dar și despre implicarea noilor generații în spațiul cultural româno-german. Leute MAGAZIN devine astfel nu doar o publicație, ci un spațiu viu de dialog, memorie și afirmare identitară.

Fondatoarea revistei, Paula Ciupag, este jurnalistă cu o experiență de peste 15 ani în presa din România. Licențiată a Facultății de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării și absolventă a masteratului în Mass-media și Relații Publice la Universitatea de Vest din Timișoara, ea a inițiat în 2021 Leute MAGAZIN, singura revistă româno-germană din Germania. Din 2022, predă limba română ca limbă străină la Volkshochschule Augsburg, una dintre cele mai importante instituții de educație pentru adulți din Germania, contribuind astfel la menținerea și promovarea limbii române în diaspora.

Ciprian Apetrei: Cum a apărut ideea fondării revistei “Leute” și ce a motivat această inițiativă?

Paul Ciupag: Fondarea revistei "Leute" a venit spontan, fără îndelungi cugetări. Lucrând ca ziaristă în România înainte de plecarea din țară, aveam scrisul în sânge. Inițial am creat un blog pe care scriam impresii despre țara gazdă - Germania, doruri, relatări...

Văzând că stârnește interesul și cunoscând astfel români de bună credință, oameni valoroși prin activitatea lor, prin implicarea lor în comunitate, am simțit că trebuie să vorbesc despre ei. Desigur, a intervenit apoi și frustrarea. Vedeam cum în presa străină se scria doar despre faptele urâte ale conaționalilor noștri. Ori România a dat lumii și încă dă oameni care schimbă lucrurile mult în bine oriunde în lume.

Cum a evoluat misiunea revistei de-a lungul timpului? Ați perceput o schimbare în nevoile comunității românești din Germania?

P. C: Desigur, dinamica din comunitatea românească este una extraordinară. Dacă la început oamenii aveau nevoie de informații de bază pentru a se descurca în sistemul german, de îndrumare, de sprijin, acum nevoile lor s-au schimbat.

Românii vor să se dezvolte, caută soluții pentru accesarea anumitor programe, pentru a-și face propriile firme; vor să ia decizii în concordanță cu tendințele actuale ale piețelor, sunt interesați de dezvoltarea personală și profesională. În aceeași direcție a mers și conținutul editorial al revistei "Leute".

În ce fel se diferențiază revista de alte publicații românești din diaspora?

P. C: Suntem o publicație bilingvă și cred că acesta este un plus, pentru că ne pasă de felul în care suntem percepuți de oamenii din țara noastră de adopție - Germania. Vrem ca ei să ne citească și să vadă că suntem mai mult decât sezonierii, că ne implicăm în societate, că ne integrăm și că aducem bunăstare în comunitate. 

Lucrăm voluntar la revistă. Tot ce încasăm pe abonamente și reclamă reinvestim și ne implicăm în campanii umanitare. Nu știu să mai existe o altă publicație care să facă asta. Deși ar fi minunat.

Revista “Leute” reunește articole jurnalistice și literatură. Cum gestionați această dublă direcție – informativă și artistică?

P. C: Revista "Leute" este o revistă de familie, înainte de toate. Noi ne adresăm publicului care are aceleași valori ca noi, care rezonează cu subiectele noastre și stilul ales de noi.

Pe lângă interviuri, reportaje și articole informative, am ales să oferim cateva pagini cărților prin rubrica "Recomandare de carte", pentru că noi credem că literatura joacă un rol esențial în educație și încurajăm lectura. Desigur promovăm și scriitorii români, pentru că au reală nevoie de susținere, având în vedere piața de carte din România în acest moment.

Cum selectați colaboratorii? Cât de des primiți texte literare scrise de români stabiliți în Germania?

P. C: Avem un nucleu al echipei, cu roluri bine definite în funcție de rubricile specifice profesiei fiecăruia. Pe lângă acesta, colaboratorii noi sunt puțini și îi selectăm în funcție de disponibilitatea spațiului din revistă și a temelor propuse. Nu primim des texte literare.

Ați observat un interes crescut din partea noilor generații (scriitori sau cititori) pentru conținutul revistei?

P. C: Nu neapărat. Tinerele generații de cititori se orientează mult spre alte mijloace de informare, iar scriitorii cred că știu că suntem doar puțin o revistă literară și nu trimit decât foarte rar texte spre publicare.

Care sunt principalele teme literare și jurnalistice abordate în revistă? Se simte o tendință de asumare a unei identități „româno-germane”?

P. C: Așa cum am spus, revista Leute își asumă caracterul bilingv și totodată subiectele sunt adaptate. Ne adresăm publicului larg și principalele teme sunt legate de rubricile permanente precum: informații utile din domenii: economic, social, cultural; sănătate; oameni de bine - campanii umanitare; picătura de succes; povești de viață; recomandare de carte; evenimente; artă și cultură.

În toate aceste domenii sunt români în străinătate care excelează. Noi îi punem în lumina reflectoarelor.

Cum reflectă revista traumele sau tensiunile migrației, adaptării și integrării?

P. C: Prin poveștile oamenilor care aleg să-și facă public traseul sinuos al emigrării. Prin dorul despre care vorbește fiecare român atunci când este întrebat de casă și prin speranța fie a unei integrări depline, fie a unei întoarceri definitive. E greu de transpus în cuvinte, dar aproape fiecare emigrant trăiește pe jumătate în țara sa natală și asta se reflectă în necesitatea de a căuta mereu fie un medic român, un contabil, un consultant, orice... român să fie.

De aceea noi avem și astfel de contacte recomandate în paginile noastre.

Cum vă poziționați între cultura română și cea germană? A existat vreodată presiunea de a „traduce” cultura românească pentru cititorul german sau germanizat?

P. C: Acolo unde a existat interes, da. Am abordat tematica sărbătorilor de exemplu, făcând o paralelă între tradițiile și obiceiurile din ambele țări.

Germanii sunt deschiși și curioși cu privire la alte culturi și m-am bucurat să văd că au interes pentru cultura românească, dincolo de tradiții, chiar pentru cartea românească. Așadar căutăm să le satisfacem curiozitatea prezentându-le cărți traduse, scriitori, actori români care joacă pe scenele germane. Este un mix interesant, care nu plictisește niciodată.

Considerați că revista joacă un rol de coeziune socială în comunitate? Dar un rol critic?

P. C: Pot să spun că am creat o comunitate în jurul revistei și că s-au legat relații de colaborare, prietenie, parteneriate, pornind de la "Leute", așadar, da, joacă un rol de coeziune.

De altfel, participarea noastră la evenimente a creat permanent un prilej de noi voneciuni, de socializare și lărgire a orizonturilor. Oamenii sunt ființe sociale și, mai ales românii, caută mereu să aparțină unor grupuri care au aceleași valori, aceleași obiceiuri și cu care simt că pot construi relații. Mă bucur să îi putem aduce laolaltă și să îi văd ulterior în afaceri sau la distracție împreună.

De critică mai puțin, pentru că noi suntem cei care vrem să aducem o îmbunătățire imaginii României și românilor peste hotare. Sunt suficiente voci critice, cineva trebuie să arate și frumosul țării și al oamenilor.

Ați publicat vreodată anchete, reportaje sau mărturii care au produs reacții civice în rândul diasporei?

P. C: Am avut multiple propuneri. Dar suntem o mână de oameni în redacție și fiecare are și un job full-time, o familie, alte obligații. Știu din experiență că astfel de genuri jurnalistice presupun mult timp investit în documentare, cercetare, pentru a nu ajunge în situația de a publica falsuri sau "frânturi" de adevăr. Probabil ar fi "vândut" mai bine, dar pentru a nu ne compromite, am decis să rămânem departe de ceva ce nu putem verifica riguros.

Ne implicăm însă în campanii de informare și conștientizare atunci când este cazul.

Unde se termină jurnalismul și unde începe literatura, în paginile “Leute”?

P. C: Aceste două domenii se întrepătrund și se susțin reciproc. Fac casă bună împreună și ne bucurăm de reacțiile pozitive ale cititorilor noștri.

Există o „literatura a diasporei românești din Germania”?

P. C: Cititorii români din diaspora sunt probabil la fel ca și cei de acasă, în tendințe. A fost o perioadă în care se citea mult ficțiune istorică și biografie, apoi au câștigat teren cărțile cu ușoară tentă științifică pe teme de nutriție, stres, sănătate; iar apoi a venit valul celor de dezvoltare personală și spirituală.

Așa am perceput eu evoluția cererii literaturii românești în diaspora. Totuși, este posibil să mă înșel, pentru că nu sunt o librărie și nu știu exact ce vânzări sunt din fiecare. Vorbesc din pură observație personală.

În ce măsură considerați că articolele și textele din revistă contribuie la conturarea unei literaturi a exilului?

P. C: Din toate poveștile scrise până acum în paginile noastre am putea face o carte care să vorbească despre multiplele fațete ale exilului.

Unii au fugit riscând-uși viața înainte de revoluție, alții au venit mult mai târziu, cu lecțiile învățate și cu sprijin, iar alții rămân între două lumi permanent. Fiecare poveste este o lecție de viață, o inspirație și un imbold pentru cei care cred că nu se poate.

Care sunt planurile de viitor ale revistei în ceea ce privește conținutul literar?

P. C: Ne păstrăm direcția și continuăm să scriem cu aceeași dragoste pentru oameni, pentru scris și pentru a arăta evoluția unei comunități de emigranți de-a lungul timpului. Desigur, există loc de creștere și de abordare a unor teme noi, mai ales în zona socială, dar asta presupune și o creștere a echipei și a veniturilor.

Ce înseamnă, pentru dumneavoastră personal, “Leute” – mai mult un proiect jurnalistic sau un proiect de memorie culturală?

P. C: "Leute" este pentru mine acea oglindă pusă în fața comunității românești din diaspora care nu poate reflecta decât frumusețea și aportul constructiv pe care îl dăm lumii.

Dincolo de proiectul jurnalistic a fost și va rămâne întotdeauna dorința de a înfățișa cultura românească demn și cu mândrie în peisajul "emigrationist" european.

Ce putem învăța de la nemți? Ce îi putem învăța noi ?

P. C: Am putea învăța de la nemți rigoarea științifică, respectarea regulilor (uneori cu sfințenie), implicarea autorităților cu adevărat, spiritul civic al oamenilor și bunăvoința soluționării problemelor în instituții. Și desigur, nemții ne învață să economisim mai mult, verbul lor preferat fiind "sparen" - a economisi.

Noi îi putem învăța jovialitatea, flexibilitatea și deschiderea față de nou. Digitalizarea, internetul de mare viteză, joburile remote și reducerea birocrației sunt domenii la care Germania mai are mult de lucrat, comparativ cu România.