9 mai: Ziua în care s-a semnat capitularea necondiționată a Germaniei. Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial pe teatrul european de război

Pe 9 mai, în 1502, Cristofor Columb a pornit în ultima sa călătorie către Lumea Nouă, iar în 1877 a fost citită Declarația de Independenţă de stat a României. În aceeași zi, dar în 1945, s-a semnat actul de capitulare necondiționată a Germaniei, care care a marcat sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial pe teatrul european de război (nu și în Asia).

Reichstagul german după capturarea sa de către Aliați - 1945. FOTO Wikipedia

1502: Cristofor Columb pornește în ultima sa călătorie către „Lumea Nouă”.

Cristofor Columb, cu fratele său Bartolomeo ca secund la comandă și cu fiul său Fernando, a pornit cu nava sa amiral Santa María și cu alte trei nave, echipate cu 140 de oameni pentru cea de-a patra și ultima călătorie către „Lumea Nouă”, potrivit Wikipedia. 

Deși Columb primise sprijinul regal pentru o a patra călătorie în căutarea unei rute vestice către India, la dispoziția sa au fost puse doar patru caravele în stare proastă de funcționare și i-a fost interzis să se oprească în insula Española. 

Expediția a pornit din Cadiz în mai 1502. La sfârșitul celor 21 de zile de cursă rapidă peste ocean, navele sale aveau neapărată nevoie de reparații. Columb a coborât ancora aproape de Santo Domingo, dar i-a fost interzis să intre în port, deși se apropia un uragan foarte puternic.

Când a terminat reparațiile la nava sa, Columb s-a îndreptat spre apele din Honduras, apoi a navigat spre sud de-a lungul coastelor Americii Centrale timp de șase luni căutând o trecere spre vest. În ianuarie 1503 a debarcat în Panama și a stabilit o așezare, dar revoltele din cadrul echipajului și problemele cu băștinașii l-au făcut pe Columb să renunțe la această idee.

Expediția s-a redus la două caravele ce navigau spre Hispaniola,  însă vasele putrezite au eșuat aproape de Jamaica (23 iunie 1503). Columb a trimis mesageri în Hispaniola cerând ajutor, în timp ce forța băștinașii să le dea de mâncare oamenilor.

Abia după un an a ajuns și ajutorul, fiind întârziat deliberat de către Ovando. Puținul echipaj care a mai rămas s-a îmbarcat pe data de 28 iunie 1504 spre Santo Domingo, apoi a pornit spre Spania, atingând Saluncar de Barrameda pe 9 noiembrie. De atunci Columb nu a mai navigat niciodată.

1877:  Ziua Independenței României

Proclamarea independenţei statale la 9 mai 1877  a reprezentat o încununare a strădaniilor tot mai numeroase din acei ani, o aruncare peste bord a ultimei verigi a suzeranităţii otomane.

Într-o atmosferă entuziastă, cu tribunele Camerei ticiste, ministrul Afacerilor Străine, Mihail Kogălniceanu, proclama la acel moment: 

 „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine statatoare”

„Domnilor, acum încep greutăţile, fiindcă noua noastră condiţiune cu definirea independenţei noastre într-un mod mai determinat şi mai absolut trebuie să fie acceptată de Europa. Aci se reclamă patriotismul, aci se reclamă prudenţa, aci se reclamă sânge rece. Noi trebuie să dovedim că suntem naţiune vie, trebuie să dovedim că avem conştiinţa misiunii noastre, trebuie să dovedim că suntem în stare să facem şi noi sacrificii pentru ca să păstrăm această ţară şi drepturile ei pentru copiii noştri. Şi această misiune în momentele de faţă este încredinţată fraţilor şi fiilor noştri, care mor la hotare“,  mai spunea Kogălniceanu

La închiderea şedinţei solemne, Adunarea a votat moţiunea, la fel şi Senatul.

A doua zi, pe 10 mai, actul a căpătat greutate prin semnătura principelui Carol I. Independenţa a fost, însă, dobândită, nu printr-o formalitate, ci, în primul rând, aşa cum anticipase Kogălniceanu, pe câmpul de luptă din Balcani, prin victoriile de la Griviţa, Rahova, Plevna, Smârdan şi Vidin.

1895: S-a născut Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filosof

Lucian Blaga s-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș, o localitate care se afla atunci în comitatul Sibiu, fiind al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul preotului ortodox Isidor Blaga și al Anei (n. Moga)

La doar 15 ani  a debutat în ziarul „Tribuna” cu poezia „Pe ţărm”. A reuşit să publice 8 volume de versuri, la care se adaugă 11 volume de teatru, 4 de filosofie, 4 de aforisme, un volum autobiografic, un roman, 19 volume de eseuri şi studii filozofice. De asemenea, a tradus 9 cărţi, 6 în limba franceză şi două în limba bulgară.

Lucian Blaga a făcut carieră şi în diplomaţie, fiind ataşat cultural şi consilier de presă în Varşovia, Praga, Lisabona, Berna şi Viena. Preţ de un an a fost şi subsecretar de stat la Ministerul de Externe.

În 1956, cu doar 5 ani înainte să se stingă, Lucian Blaga a fost propus şi pentru premiul Nobel pentru literatură, titlu pe care nu l-a obţinut.

A fost membru titular al Academiei Române.

1918: A murit poetul George Coşbuc, membru titular al Academiei Române

George Coșbuc s-a născut pe 20 septembrie 1866, fiind al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic. Copilăria și-o petrece în satul natal Hordou (atunci Imperiul Austriac). Primele noțiuni despre învățătură l-a primit de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. 

George Coşbuc a început să compună încă din şcoala generală, marea sa inspiraţie fiind tocmai mama, expertă în strigături la hore şi bocete de înmormântări.

Și tocmai trigăturile de la hore şi bocetele emoţionante de la înmormântări, precum şi poveştile pe care mama i le spunea cu patos seară de seară, l-au făcut pe George Coşbuc să se îndrăgostească de folclor, dar şi de versuri.

George Coșbuc și familia lui FOTO: Arhivă

Poetul a desfăşurat şi o intensă activitate publicistică. A editat, împreună cu Ioan Slavici şi I.L. Caragiale, revista ''Vatra'' (1894), în paginile căreia a publicat ''Doina'', ''Noi vrem pământ'', ''In opressores'', ''Dragoste învrăjbită'', ''Paşa Hassan'', ''Scara'', ''Iarna pe uliţă'', ''Lupta vieţii'' ş.a. De asemenea, a editat ''Semănătorul'' în (1901), împreună cu Al. Vlahuţă, şi ''Viaţa literară'' (1906).

George Coșbuc a colaborat cu numeroase publicaţii ale vremii, între care: „Albina”, „Convorbiri literare”, „Epoca literară”, „Flacăra”, „Foaia ilustrată”, „Povestea vorbei”, „Românul”, „Vieaţa”.

A publicat şi studii referitoare la însemnătatea estetică şi poetică a creaţiei populare: „Elementele literaturii poporale„ (1900), „Legendele mănăstirilor noastre”(1902), „Ghicitorile poporale” (1903), „Naşterea proverbilor” (1903), „Baladele poporale” (1903). Totodată, a tradus câteva capodopere ale literaturii universale: „Odiseea'' de Homer, „Eneida'' de Vergiliu, „Divina Comedie'” de Dante, precum şi „Sakuntala” de Kalidasa.

Versurile şi proza scrise de-a lungul vremii au fost reunite în volumele „Balade şi idile” (1893), „Fire de tort” (1896), „Povestea unei coroane de oţel”(1899), „Ziarul unui pierde-vară„ (1902), „Dintr-ale neamului românesc'' (1903), „Cântece de vitejie” (1904). Unele dintre acestea sunt presărate cu subiecte din istoria naţională sau cu subiecte gotice, arabe, indiene, greco-latine, dar toate îşi au punctul de plecare în poezia germană.

George Coşbuc a fost ales membru corespondent (1 aprilie 1900), apoi membru titular (la 20 mai 1916) al Academiei Române.

La 24 februarie 1918, apare în revista Scena din București ultima poezie a lui George Coșbuc, Vulturul.

„La 9 mai 1918, poetul George Coșbuc moare la București. Țara pierde un mare poet, în sufletul căruia s-au reflectat toate aspirațiile neamului nostru ...” spunea Bogdan-Duică la înmormântarea poetului.

La moartea lui Coșbuc, Nicolae Iorga, cel care afirmase mai demult că „poezia lui Coșbuc este de o virtuozitate extraordinară”, publică un necrolog pe care-l încheie cu următoarele cuvinte:

„Cel ce a cântat toate vitejiile neamului, de la Gelu al legendei până la dorobanții din 77, moare fără a fi văzut cu ochii sub steag pe aceia care au onorat din nou sfântul drapel al țării. Să lăsăm ca asupra frunții lui palide, acum liniștite, să cadă o umbră mângâietoare a depărtatului tricolor nevăzut.”

1939: S-a născut tenismenul şi omul de afaceri Ion Ţiriac

Fost jucător profesionist de tenis român, jucător de hochei pe gheață, în prezent un influent om de afaceri în Germania, Spania și România, dar și un mare colecţionar de maşini, proprietăţi, blazoane, trofee de vânătoare şi avioane private, Ion Țitiac s-a născut la Brașov

Este primul român care a intrat pe lista Forbes a miliardarilor lumii si rămâne pe locul doi în topul celor mai bogaţi sportivi, după legendarul Michael Jordan.

Un ziar italian a scris despre Țiriac următoarele: „Contele Dracula al tenisului s-a născut la Braşov, în România“.

Italienii i-au făcut apoi şi o caracterizare celui care a câştigat în 1970 turneul de la Roland Garros, în proba de dublu, alături de Ilie Năstase: „Un bizar iubitor al sportului, un manager şi un om de afaceri cu viziune - deţinătorul turnelui Mutua Madrid Open, românul face parte dintr-o lume unde au acces foarte puţini“.

Ion Țiriac a fost și preşedinte al Comitetului Olimpic Român în perioada 1998-2004.

1945: Semnarea actului care a marcat încheirea celui de-Al doilea Război Mondial

În data de 9 mai, în 1945, la cartierul general sovietic din Berlin s-a semnat actul de capitulare necondiționată a Germaniei, un act care a marcat sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial pe teatrul european de război, dar nu și în Asia.

Stalin şi-a dorit o imagine reprezentativă pentru zdrobirea omologului său Hitler. A obţinut-o, dar nu spontan, în toiul luptei finale, ci după un act elaborat minuţios.

„Steagul roşu pe Reichstag” este fotografia care simbolizează victoria URSS-ului lui Stalin împotriva Germaniei lui Hitler, două regimuri totalitare care au fost iniţial aliate, apoi duşmani de moarte în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Fotografia are însă o poveste diferită de cea spusă de propaganda sovietică, o poveste care a ieşit la iveală abia după destrămarea URSS.

Fiica lui Haldei, la un eveniment dedicat celui de-al Doilea Război Mondial FOTO EPA EFE

La 16 aprilie 1945, trupele sovietice conduse de mareşalii Jukov, Konev, Rokosovski şi Ciuikov au început ultimul episod al ofensivei lor împotriva Germaniei naziste: bătălia pentru Berlin.

Anticipând victoria, înlesnită mult de ajutorul Aliaţilor - Marea Britanie şi Statele Unite -, „Dictatorul roşu” de la Moscova a dat ordin să fie imortalizată printr-o fotografie simbol. Statele Unite, aliatul de conjunctură şi viitorul adversar ideologic, avea deja o astfel de imagine din timpul unei lupte istovitoare duse în Pacific împotriva Armatei Japoniei Imperiale.

A obţinut-o, dar după un şir de întâmplări cu un tânăr fotograf ucrainean de origine evreiască în prim-plan, Evgheni Haldei. Întreaga poveste, AICI.

Estimările numărului total de victime ale celui de-Al Doilea Război Mondial sunt diferite, deoarece multe decese au rămas neînregistrate. Cele mai multe sugerează că au murit aproximativ 60 de milioane de oameni în război, dintre care aproximativ 20 de milioane de militari⁠ și 40 de milioane de civili

Mulți dintre civili au murit din cauza genocidelor deliberate, a masacrelor, bombardamentelor masive, a bolilor și foametei.

1945: S-a născut compozitorul și solistul Marius Ţeicu

Compozitor, solist vocal, instrumentist (pian, instrumente cu clape, oboi) orchestrator, dirijor și profesor, Marius Țeicu s-a născut la Reșița, Caraș-Severin și a absolvit ,,Liceul de muzică” din Timişoara în 1963, la secţia oboi-pian, iar apoi ,,Academia de muzică” din Bucureşti în 1968 la secţia dirijat.

De-a lungul carierei sale a fost răsplătit cu numeroase premii la festivaluri naţionale (Marele Trofeu la Mamaia) şi internaţionale.

A fost profesor la Şcoala Populară de Artă, iar printre elevii săi s-au numărat Angela Similea, Mirabela Dauer, Ioan Luchian Mihalea etc. Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără „Oameni", „O portocală", „Ce va fi cu iubirea mea, „Dau viaţa mea pentru o iubire", „Voi cânta pentru mileniul III".

„Dintre cele peste 500 de melodii pe care le-am scris, am cântat doar vreo 40, am fost zgârcit cu mine. Acum îmi pare rău că în ultimii 13-14 ani nu mi-am mai compus nicio piesă, pentru că puteam găsi destule subiecte despre care poate cânta un om matur” spunea Marius Țeicu într-un interviu pentru Adevărul.

1945:  Ziua Europei

În fiecare an, la 9 mai, se serbează Ziua Uniunii Europene, pentru a marca istorica declaraţie de la 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, prin care propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania, pentru eliminarea rivalităţilor seculare dintre cele două state. Decizia a fost luată de Consiliul European de la Milano, în 1985.

„Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice…. Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaie’” - este doar un fragment din textul propunerii prezentate de ministrul francez al afacerilor externe Robert Schuman, care a stat la baza creării Uniunii Europene din ziua de astăzi este următorul: 

Declaraţia Schuman a stat la baza amplului proces de construcţie a unei Europe unite. Statele Beneluxului şi Italia s-au alăturat Franţei şi Germaniei şi, la 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. Aceste state au semnat, la 25 martie 1957, Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE).

Ulterior, la acest complex proiect de construcţie europeană s-au alăturat Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Suedia, Austria şi Finlanda (1995), iar la 1 mai 2004, noi zece state: Cehia, Ciprul, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia şi Ungaria şi la 1 ianuarie 2007 Bulgaria şi România. Uniunea Europeană are în prezent 27 de state membre.

1966: A murit Alfred Mendelsohn, compozitor, pedagog şi dirijor

Alfred Mendelsohn (n. 17 februarie 1910, București – d. 9 mai 1966, București) a fost un compozitor și pedagog român de origine evreiască. A studiat 1927-1931 la Academia de Muzica din Viena cu Joseph Marx şi Franz Schmidt şi Conservatorul din Bucureşti la Mihail Jora. In perioada 1944-1963, a fost dirijor la Opera Naţională Bucureşti.

A predat ca profesor de contrapunct la Conservator. El a compus mai multe opere şi de balet, opt simfonii şi o simfonie dramatică în şapte scene, un poem simfonic, o suită de coarde, un violoncel concert, doua vioară şi două concerte pentru pian, lucrări de cameră, oratorii, cantate, muzica de teatru şi film, lucrări corale şi cântece.

1994: Nelson Mandela este ales primul preşedinte de culoare al Africii de Sud

Nelson Mandela s-a născut pe 18 iulie 1918, în Transkei, Africa de Sud. Originar din familia regală Thembu din Mvezo, Africa de Sud, a urmat studii juridice la Universitatea din Fort Hare și la Universitatea din Witwatersrand, în cele din urmă a practicat dreptul la Johannesburg. Acolo s-a implicat profund în politica anticolonială și naționalistă africană, devenind unul dintre cei mai importanți activiști anti-apartheid din Africa de Sud. În 1963, a fost închis pentru rolul său de lider în mișcarea de eliberare împotriva apartheidului și pentru angajamentul său neclintit față de dreptul inerent al indivizilor de a trăi în libertate.

În 1964, Nelson Mandela a fost închis pe Insula Robben, situată în largul coastei Cape Town. În interiorul zidurilor insulei Robben, prizonierii erau cunoscuți nu după numele lor, ci după numărul și anul întemnițării – astfel, 46664 a devenit identificatorul definitoriu al lui Nelson Mandela. Eliberare sa din 1990 a devenit un punct de cotitură în peisajul politic al Africii de Sud, alimentând dezbateri cruciale și catalizând transformarea țării într-o democrație multirasială.

După eliberare, Nelson Mandela a continuat să susțină reconcilierea rasială în țara sa și a sprijinit inițiativele menite să vindece o națiune divizată. În semn de recunoaștere a eforturilor sale neobosite, a fost ales președinte al Africii de Sud în 1994, deținând funcția până în 1999.

De asemenea, în 1993, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace alături de fostul președinte sud-african Frederik Willem de Klerk. Eforturile postpreședințiale ale lui Mandela au dus la formarea Bătrânilor în 2007, un grup independent format din lideri mondiali care își valorifică înțelepciunea și experiența pentru a promova pacea, a atenua suferința umană și a susține interesele comune ale umanității.

Nelson Mandela a primit peste 260 de premii de-a lungul vieții sale, iar în cinstea sa au fost ridicate numeroase statui și omagii civice, cum ar fi cea de la Nelson Mandela Square din Johannesburg, Africa de Sud. De-a lungul anilor, mărci poștale și diverse tributuri muzicale au fost, de asemenea, dedicate lui Mandela, servind drept amintiri durabile ale contribuțiilor sale imense.

La 5 decembrie 2013, Nelson Mandela, primul președinte al Africii de Sud care a fost ales printr-un proces democratic pe deplin reprezentativ și primul șef de stat negru al țării, a încetat din viață la vârsta de 95 de ani.