Summit-ul NATO de la Haga. Aliații îl așteaptă cu emoție pe Trump, care îi presează să cheltuie mai mult pe apărare
0Summitul NATO de luni de la Haga se anunță a fi unul atipic: mai scurt, mai concentrat, cu un comunicat de doar o pagină – „clar și concis”, după cum a descris generalul-maior german Stefan Schulz. În pofida acestui format redus, miză politică rămâne una ridicată, iar un prim semnal pozitiv este, potrivit oficialilor germani, simplul fapt că președintele american Donald Trump a confirmat participarea.

„Doar intenția președintelui Trump de a fi prezent poate fi considerată un succes în sine”, a declarat Schulz, în cadrul unui forum organizat de Consiliul German pentru Relații Externe.
Pentru Berlin, obiectivul major al întâlnirii este reafirmarea angajamentului colectiv față de Articolul 5 al Tratatului NATO – clauza fundamentală privind apărarea mutuală. În acest sens, prezența liderului american e văzută ca un mesaj important, în ciuda declarațiilor controversate făcute de Trump la începutul anului, când sugera că SUA nu ar mai apăra statele aliate care nu își respectă angajamentele financiare.
Schulz a încercat să tempereze temerile privind o eventuală retragere a angajamentului american față de Europa. „Nu avem semnale că Statele Unite intenționează să-și reducă prezența în NATO”, a spus el, subliniind că descurajarea nucleară americană rămâne „crucială” pentru statele europene care nu dețin astfel de capacități.
O altă temă majoră a summitului este cheltuiala pentru apărare. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a transmis deja că se discută o nouă țintă: 5% din PIB, împărțită între 3,5% pentru cheltuieli militare directe și 1,5% pentru investiții în infrastructură, pregătire civilă și combaterea amenințărilor hibride.
„Procentele nu câștigă războaie”
Totuși, Schulz a avertizat că „procentele nu câștigă războaie”. Accentul real, a spus el, trebuie pus pe capacitățile concrete pe care statele membre trebuie să le atingă, conform noilor obiective NATO, clasificate, dar esențiale pentru planificarea operațională a Alianței.
Germania, în acest context, își reevaluează modelul de recrutare. Ministrul Apărării, Boris Pistorius, propune o extindere a Bundeswehr-ului cu 60.000 de noi recruți, vizând un efectiv total de 260.000 de militari activi. Modelul propus ar implica o evaluare a disponibilității tinerilor de 18 ani pentru serviciul militar, inspirat parțial de sistemul suedez.
„Să fie clar: nu este vorba, deocamdată, de reintroducerea serviciului militar obligatoriu”, a precizat Schulz, deși a admis că dezbaterea publică pe acest subiect este tot mai prezentă în Germania.
În lipsa rezultatelor scontate, ideea introducerii unor elemente de obligativitate nu este exclusă, după cum a sugerat recent deputatul conservator Thomas Erndl. Viitorul model de recrutare ar putea deveni un test de voință politică și coeziune socială într-o Germanie aflată în fața unor alegeri strategice majore în materie de securitate.
Diferențele între statele membre sunt semnificative
Potrivit unei analize realizate de Politico, diferențele între statele membre sunt semnificative. Țările din proximitatea Rusiei, precum Polonia sau statele baltice, au crescut accelerat bugetele de apărare, impulsionate de conflictul din Ucraina și amenințările regionale directe. În schimb, membrii aflați mai departe de linia de contact estică avansează lent, uneori folosind artificii contabile pentru a atinge țintele asumate.
Polonia, de pildă, alocă deja 4,7% din PIB pentru apărare și a devenit unul dintre favoriții Washingtonului, mizând pe o diversificare rapidă a surselor de armament, inclusiv din Coreea de Sud. La rândul lor, Estonia, Letonia și Lituania se apropie de pragul de 5%, în timp ce implementează o strategie de apărare inspirată de modelul taiwanez, bazată pe arme mobile și capacitate de disuasiune.
Pe flancul sudic, Grecia surprinde cu un angajament de peste 3% din PIB, în timp ce Spania și Italia se află încă sub pragul de 2%, blocaje politice și priorități sociale întârziind consolidarea militară. Canada, la doar 1,37%, promite să accelereze în 2024, invocând necesitatea apărării suveranității naționale.
Germania a depășit, în premieră după 1990, pragul de 2%, dar o parte din fonduri provin dintr-un buget special, temporar. Franța și Marea Britanie avansează constant, însă cu constrângeri bugetare și dificultăți structurale în apărare.
În acest context, summitul de la Haga devine nu doar o platformă de asumare a unor noi angajamente, ci și un test de coeziune pentru o alianță care trebuie să-și definească realismul strategic între ambiție și capacitate financiară.