Poate Iranul să blocheze Strâmtoarea Urmuz, artera petrolieră a lumii? Ce spun experții
0Comandantul Gardienilor Revoluției, Sardar Esmail Kowsari, a declarat pentru presa locală că Iranul ia în calcul închiderea Strâmtorii Ormuz, o arteră vitală pentru transporturile petroliere la nivel global. Dar dispune Iranul de această capacitate?
„Avem mână liberă de a pedepsi inamicul, iar răspunsul militar a fost doar o parte din răspunsul nostru”, a spus Kowsari, care este membru al comisiei de securitate din Parlamentul iranian.
Prin strâmtoarea care leagă Golful Persic de Marea Arabiei sunt transportate zilnic aproximativ 20 de milioane de barili de țiței și produse petroliere, echivalentul a 20% din transporturile petroliere la nivel global, iar o eventuală blocare a acesteia ar declanșa efecte în lanț pe piețele energetice, scria CNBC vineri, în ziua atacului Israelului asupra Iranului.
Totuși experții consultați de postul de televiziune din SUA spuneau că închiderea acestei căi navigabile este puțin probabilă și probabil chiar imposibilă din punct de vedere practic.
Iranul nu ar avea „niciun beneficiu net” și, în plus ar putea atrage reacții negative din partea celui mai mare client al petrolului iranian, China, a apreciat Ellen Wald, cofondatoare a firmei de consultanță în energie Washington Ivy Advisors,
China cumpără peste trei sferturi din exporturile de petrol ale Iranului și este cel mai important partener comercial al Iranului.
„Prietenii lor vor avea mai mult de suferit decât inamicii lor, este de părere Anas Alhajji, partener la Energy Outlook Advisors, o altă companie din domeniul energetic.
Blocarea acestei rute ar fi mai degrabă un „blestem” decât un avantaj pentru Teheran, având în vedere că majoritatea bunurilor de consum pentru Iran ajung prin Strâmtoarea Ormuz.
„Nu este în interesul lor să creeze probleme, pentru că ei vor suferi primii”, subliniază analistul.
Amenințarea închiderii acestei căi navigabile a fost un instrument retoric recurent pentru Teheran, care însă niciodată nu a fost pus în aplicare. Mulți analiști spun că, în primul rând, nici nu ar fi posibil în dat fiind că strâmtoarea are o lățime cuprinsă între 55 și 95 de kilometri.
„Să fim realiști în privința Strâmtorii Ormuz. În primul rând, cea mai mare parte se află în largul Omanului, nu al Iranului. În al doilea rând, este suficient de largă încât Iranul nu o poate închide”, sublliniază Alhajji.
„Orice blocadă a Strâmtorii Ormuz va fi o opțiune de ultimă instanță pentru Iran și probabil condiționată de un conflict militar direct între SUA și Iran”, consideră Vivek Dhar, director de cercetare în domeniul energetic la Commonwealth Bank of Australia.
Helima Croft de la RBC Capital Markets a sugerat că, deși ar putea exista unele perturbări, o blocadă totală este improbabilă.
„Evaluarea noastră este că ar fi extrem de dificil pentru Iran să închidă strâmtoarea pentru o perioadă îndelungată, având în vedere prezența Flotei a Cincea a SUA în Bahrain. Însă Iranul ar putea să lanseze atacuri asupra petrolierelor și să mineze strâmtoarea pentru a perturba traficul maritim”, spune ea.
Poate Iranul să dea curs amenințării de a închide strâmtoarea Ormuz?
De-a lungul anilor, iranienii au acumulat un arsenal de rachete de croazieră și balistice, drone kamikaze, precum și o serie de capabilități maritime, precum mine navale, care le-ar permite teoretic să închidă calea navigabilă îngustă care leagă Golful Persic de Golful Oman, scrie publicația de specialitate The War Zone. În același timp, nu este clară măsura în care atacurile israeliene ar fi putut submina capacitatea Iranului de a duce la bun sfârșit o astfel de amenințare sau chiar dacă regimul de la Teheran ar dori să ia o măsură atât de drastică, care ar avea ramificații globale.
Sursa originală a remarcilor lui Kosari, care deține și gradul de general de brigadă în Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) din Iran, pare a fi un articol din rețeaua de știri a Republicii Islamice Iran (IRINN), administrată de stat.
Strâmtoarea Hormuz „rămâne deschisă și nu există indicii ale unei amenințări sporite la adresa mediului maritim”, a declarat pentru TWZ Nils Haupt, purtător de cuvânt al companiei de transport maritim Hapag-Lloyd.
Iranul a amenințat în repetate rânduri că va închide Strâmtoarea Hormuz, care are un diametru de aproximativ 20 de mile marine în punctul său cel mai îngust. Este o rută importantă pentru circulația gazelor naturale lichefiate. Aproximativ 3.000 de nave o folosesc pentru a pentru a ajunge și reveni în Golful Persic în fiecare lună.
Minele navale sunt una dintre cele mai simple opțiuni pe care Iranul le are pentru a încerca să oprească traficul maritim în Strâmtoarea Hormuz. Aceste mine ar putea fi plantate relativ rapid de o gamă largă de nave, inclusiv de flota extinsă de ambarcațiuni mici de atac rapide a IRGC.
Flotele separate ale Marinei Iraniene, inclusiv submarinele sale, ar putea juca cu ușurință un rol și în amplasarea de mine. Anumite nave comerciale, în special cele cu macarale la bord, ar putea, de asemenea, să contribuie.
Iar dacă Iranul ia în considerare serios închiderea Strâmtorii Hormuz, o serie de alte amenințări s-ar adăuga pentru a împiedica eforturile de deminare și a bloca traficul maritim.
În primul rând, navele IRGC și ale marinei iraniene ar putea să atace direct sau să hărțuiască în alt mod navele de război și navele comerciale deopotrivă. Iranul a demonstrat, de asemenea, capacitatea și disponibilitatea de a folosi echipe care se deplasează în ambarcațiuni mici pentru a planta direct mine pe carena navelor civile, precum și pentru a le aborda și a confisca.
Multe dintre navele militare iraniene sunt înarmate cu rachete de croazieră anti navă. Iranul are nave de război de suprafață, semisubmersibile și submarine, care pot lansa atacuri folosind torpile, rachete ghidate antitanc, rachete de artilerie neghidate și alte arme.
În ultimii ani, Iranul a detașat, de asemenea, o serie de nave de marfă transformate în „nave-mamă” pentru lansarea de rachete de croazieră și balistice și drone, precum și ceea ce pretinde a fi un „purtător de drone”.
Iranul a dezvoltat, de asemenea, constant nave de suprafață fără echipaj și vehicule submarine capabile să lanseze atacuri kamikaze.
Iranul, împreună cu aliații săi houthi din Yemen, este de mult timp un pionier în acest domeniu.
Rachetele balistice și de croazieră antinavă lansate de la țărm reprezintă o altă componentă cheie a amenințărilor pe care Iranul le-ar putea aduce în Strâmtoarea Hormuz. Această situație este agravată de îngustimea căii navigabile, care oferă un spațiu de manevră foarte limitat, în special pentru navele mari, în fața unor atacuri ample.
Pe de altă parte, atacurile Israelului asupra Iranului de joi ridică semne de întrebare cu privire la măsura în care Iranul e capabil să pune în aplicare o amenințare de a bloca Strâmtoarea Hormuz
O imagine din satelit realizată de Planet Labs pe 12 iunie a indicat de asemenea, probabilitatea ca Israelul să vizeze activele navale ale IRGC la o bază din Golful Persic. Nu este însă o locație pe care Forțele de Apărare Israeliene (IDF) au inclus-o până acum în listele lor, altfel extinse, privind ținte atacate în Iran. „Purtătorul de drone” iranian Shahid Bagheri și nava-mamă Shahid Mahdavi au fost, de asemenea, observate părăsind portul lor de origine din Bandar Abbas, unde ar fi foarte vulnerabile la atacuri.
În același timp, Iranul are o capacitate semnificativă de a-și dispersa rachetele balistice și de croazieră. Acest aspect le face extrem de dificil de urmărit și de atacat preventiv și creează o incertitudine suplimentară cu privire la locul în care ar putea apărea brusc amenințări
Marina SUA și alte organizații au depus eforturi pentru a atenua aceste riscuri, inclusiv prin utilizarea platformelor de suprafață și a submarinelor fără echipaj. Totuși, în funcție de numărul de mine pe care Iranul le poate amplasa, o operațiune de îndepărtare definitivă a acestora ar putea dura posibil săptămâni sau chiar luni.
Este demn de remarcat aici faptul că, începând din octombrie 2023, campania houthilor din Yemen împotriva transportului maritim comercial și a navelor de război străine din și din jurul Mării Roșii a demonstrat deja multe dintre capacitățile și tacticile pe care Iranul le-ar putea folosi în Strâmtoarea Hormuz.
În ciuda faptului că forțele americane și ale altor țări patrulează apele din jurul Mării Roșii și atacă direct țintele houthi de pe țărm, traficul maritim comercial prin acea regiune s-a prăbușit în mare parte anul trecut.
Iranul a amenințat deja că va viza forțele americane și alte forțe străine din Orientul Mijlociu dacă acestea ajută la apărarea Israelului de atacurile sale cu rachete și drone.
Marea Roșie poate fi ocolită, dar nu există altă ieșire pentru transportul maritim comercial din Golful Persic decât Strâmtoarea Hormuz. Prin urmare, chiar și o tentativă a Iranului de a bloca această cale navigabilă ar prezenta implicații regionale și globale mult mai ample, care ar atrage reacții la diferite niveluri din partea puterilor din întreaga lume. În special, statele arabe din Golf, deja aflate în conflict istoric cu Iranul și aliniate cu Statele Unite, ar fi presate să acționeze sau cel puțin să sprijine un anumit tip de intervenție, având în vedere impactul asupra economiilor lor puternic dependente de petrol și gaze naturale.
Veniturile din transporturile de petrol și gaze naturale sunt vitale pentru Iranul însuși și ar putea fi și mai mari în urma conflictului actual. Perturbările comerțului maritim ar avea și alt impact asupra regimului de la Teheran. În ultimele luni, rapoartele au afirmat în special că Iranul a intensificat importurile de substanțe chimice din China, care pot fi utilizate pentru a produce combustibil pentru rachetele sale. Forțele armate iraniene importă, de asemenea, alte tipuri de echipamente militare din China, precum și din Rusia.
Se încarcă comentariile...
