Următoarea mișcare a Teheranului: încheierea unui acord de pace sau atragerea SUA într-un război lung | ANALIZĂ

După cele mai ample lovituri aeriene americane asupra infrastructurii nucleare iraniene din ultimele decenii, regimul de la Teheran se află în fața unei decizii care ar putea redesena arhitectura de securitate din Orientul Mijlociu: pace sau conflict prelungit, scrie Jerusalem Post.

Rachete iraniene într-o baza suberană/FOTO:X

Președintele american Donald Trump a transmis clar care este intenția administrației sale — deschiderea unei căi diplomatice, dar cu avertismentul ferm că alte atacuri nu sunt excluse dacă Iranul nu dă curs acestei invitații. Declarațiile au fost făcute la scurt timp după ce bombardiere americane au executat „lovituri de precizie masive” asupra a trei centre nucleare-cheie: Fordo, Isfahan și Natanz — noduri critice ale programului de îmbogățire a uraniului al Republicii Islamice.

Mesajul de forță și invitația la dialog

Donald Trump a reiterat că obiectivul operațiunii a fost dezarmarea programului nuclear iranian, pe care l-a catalogat drept o amenințare strategică la adresa stabilității globale. În același timp, liderul de la Casa Albă a reluat acuzațiile mai vechi, conform cărora Iranul ar fi responsabil pentru moartea a peste o mie de cetățeni americani, majoritatea uciși în Irak și Liban prin intermediul milițiilor susținute de regimul de la Teheran.

Cu toate acestea, tonul nu este exclusiv belicos. Trump a lăsat o poartă deschisă pentru dialog, transmițând că Iranul are șansa să evite un conflict de durată dacă acceptă să se așeze la masa negocierilor.

Însă până acum, semnalele venite dinspre Teheran nu indică o disponibilitate reală. În primăvară, au existat tentative de dialog indirect, intermediate de actori europeni, dar acestea nu s-au concretizat într-un acord. În schimb, Iranul a preferat să mențină ambiguitatea și să conserve, pe cât posibil, infrastructura nucleară.

O infrastructură vulnerabilizată, dar nu învinsă

După loviturile recente, este de așteptat ca o parte semnificativă a acestei capacități să fi fost distrusă sau afectată grav. Fordo, un complex construit în interiorul muntelui, era considerat un simbol al imunității programului nuclear iranian în fața oricărei intervenții externe. Distrugerea lui — dacă va fi confirmată integral — reprezintă nu doar un succes militar, ci și un mesaj strategic: ascunzătorile subterane nu mai sunt invulnerabile.

Totuși, rămâne neclar dacă bombardamentele americane și israeliene au reușit să neutralizeze în totalitate capacitatea Iranului de a relua îmbogățirea uraniului într-un viitor apropiat. Evaluările concrete vor necesita timp, dar din perspectiva Washingtonului, Iranului i s-a oferit acum o „ieșire onorabilă”. Un „exit ramp”, cum spun oficialii americani — care, deși întârziat, ar putea fi încă accesat de liderii iranieni.

Escaladare sau recalibrare?

În mod previzibil, regimul de la Teheran va încerca să-și salveze prestigiul intern și regional. Dar manevrarea acestui echilibru este delicată. Opțiunile Iranului se împuținează: poate alege să escaladeze conflictul, activând rețelele de proxy din Irak, Siria, Liban sau Yemen, ori să răspundă direct prin atacuri asupra intereselor americane și israeliene din regiune.

Pe de altă parte, acceptarea unei negocieri acum ar însemna să justifice de ce nu a făcut acest pas mai devreme, când o parte din infrastructura nucleară putea fi salvată. O astfel de decizie ar putea fi privită ca o capitulare. Alternativa — continuarea confruntării — presupune însă riscuri majore: o uzură economică și militară profundă, cu pierderi și instabilitate internă.

Presiunile externe cresc

În fundal, prietenii Iranului — în special Turcia și anumite state europene — par să îndemne la o temperare a retoricii și, posibil, la o soluție negociată. Rămâne de văzut dacă regimul iranian este dispus să își ajusteze poziția, sau dacă, dimpotrivă, va continua să testeze limitele răbdării Washingtonului și Tel Avivului, mizând pe eventuale diviziuni politice interne sau pe erodarea sprijinului internațional pentru o campanie prelungită.

Pentru moment, Iranul tace oficial, dar pregătirile din spatele scenei — și mișcările militare din regiune — indică faptul că următoarea decizie a Teheranului va fi una definitorie nu doar pentru securitatea regiunii, ci pentru viitorul regimului însuși.