Silicon Valley, extrema dreaptă și mitul hobbitului. Cum a ajuns trilogia „Stăpânul inelelor“ un simbol pentru putere și nostalgie reacționară

Când J.R.R. Tolkien a scris Stăpânul inelelor, nu și-ar fi imaginat, probabil, că viziunea sa despre coruperea prin putere, distrugerea lumii naturale și pericolul industrializării forțate va fi revendicată decenii mai târziu de miliardari din Silicon Valley și lideri politici de extremă dreapta din Europa și Statele Unite. De la Elon Musk la Giorgia Meloni, o întreagă galerie de influenți contemporani și-a găsit inspirația — sau, mai curând, justificarea ideologică — în poveștile cu elfi, orci și hobbiți, scrie The New York Times.

Miliardarul Elon Musk, fascinat de trilogia Stăpânul Ineleleor/FOTO:Profimedia

De la hipioți ecologiști la tehnocrați autoritari

În anii ’70, Stăpânul inelelor era lectură de referință pentru mișcările pacifiste și ecologiste. Fanii trilogiei, în special cei din generația care protesta față de războiului din Vietnam, vedeau în Shire un simbol al unei lumi simple, rurale, opuse capitalismului corporatist și agresiunii militare. În mod ironic, aceeași operă este astăzi citată de figuri precum Peter Thiel sau Marc Andreessen pentru a justifica viziuni despre puterea unilaterală, meritocrație brutală și dominarea digitală.

Thiel, investitor influent în zona tehnologică și susținător fervent al dreptei americane, a citit trilogia „de cel puțin 10 ori”. A botezat companii după artefacte magice din universul tolkienian (Palantir, Anduril), și l-a sprijinit politic pe J.D. Vance — senator republican care, la rândul său, declară că viziunea sa conservatoare își are rădăcina în poveștile din Middle-earth.

„Tabăra Hobbit” și revizionismul extremismului european

În Europa, obsesia pentru Tolkien a fost instrumentalizată politic într-o manieră și mai explicită. Premierul Italiei, Giorgia Meloni, și-a petrecut adolescența la tabere tematice denumite „Hobbit Camp”, organizate de aripa tânără a post-fasciștilor italieni. Acolo, ideea centrală era că dreapta marginalizată se poate reinventa ca fiind „poporul mic” — hobbiții — în luptă cu forțele opresive ale modernității și progresismului. Într-o postare devenită celebră, partidul spaniol Vox a publicat imaginea lui Aragorn în luptă cu inamici simbolizați de steaguri feministe și LGBTQ.

Pentru acești actori politici, lumea imaginată de Tolkien este atractivă nu pentru mesajul său despre solidaritate și renunțare la putere, ci pentru ordinea ierarhică, claritatea rasială și nostalgia pentru o epocă mitică în care fiecare își cunoștea locul. În această lectură, Elrond, Aragorn sau chiar Gandalf devin simboluri ale autorității drepte, iar hobbiții — când nu sunt instrumentalizați ca „popor simplu” — sunt ignorați.

Silicon Valley și fascinația pentru ordinea absolută

În paralel, în Silicon Valley, un curent tot mai vocal de „techno-autori” și investitori a început să reinterpreteze operele fantasy și science-fiction în cheie prometeică. Într-un eseu publicat recent, Kim Scott, fost director executiv la Apple și Google, avertiza asupra fascinației pentru „conducerea absolută” care domină unele cercuri din industrie. Marc Andreessen, investitor influent, descria antreprenorii de tehnologie drept eroi care „cuceresc teritorii necunoscute, înfruntă dragoni și se întorc cu comori”.

Această narațiune epică, care amestecă Silicon Valley cu Camelot, ignoră însă esența mesajului tolkienian. Dacă inelul simboliza dorința nefastă de a domina, iar Mordor era imaginea unui viitor industrial dezumanizat, atunci proiectele de extindere a controlului digital și de fuzionare a omului cu inteligența artificială — promovate azi de Musk sau Thiel — par mai degrabă expresia visului lui Sauron, nu a lui Frodo, notează NYT.

Tolkien, omul care se credea hobbit

Într-o scrisoare din 1956, Tolkien se descria drept „un hobbit în afară de înălțime”: îi plăceau grădinile, pământurile nelucrate mecanizat, mâncarea simplă și fumul de pipă. Lucrarea sa e clar ancorată într-o critică profundă a lumii moderne, a mașinismului și a războiului industrial. Mordor nu este o metaforă pentru o țară anume, ci pentru absența umanității într-o societate controlată de lăcomie, frică și tehnologie fără suflet.

Tolkien detesta ideea că „dacă ceva poate fi făcut, trebuie neapărat să fie făcut” — principiu care stă exact la baza ethosului fondatorilor din Silicon Valley. El spunea că moartea este „darul” pe care divinitatea l-a făcut oamenilor, un contrapunct la eternitatea istovitoare a elfilor — și un avertisment împotriva promisiunilor false ale nemuririi tehnologice, notează NYT.

Pentru Tolkien, salvarea lumii nu vine de la regi sau vrăjitori, ci de la Sam Gamgee — grădinarul umil care își însoțește prietenul până la capătul lumii, fără puteri speciale, doar cu o voință de neclintit. La finalul cărții, Sam se întoarce acasă, se căsătorește, are copii și devine primar în satul său.

Sam, scria Tolkien într-o scrisoare din 1956, a fost inspirat de bravii soldați englezi alături de care servise în timpul Primului Război Mondial, iar alte scrisori sugerează că el a văzut faptele eroice ale lui Sam și Frodo ca o dovadă a credinței sale că mâinile mici „mișcă roțile lumii” pentru că „așa trebuie, în timp ce ochii celor mari sunt în altă parte”.

Este greu de imaginat o distorsiune mai flagrantă a unui mesaj literar decât interpretarea transumanistă care transformă dorința de nemurire — respinsă în carte ca fiind înșelătoare și distrugătoare — într-un ideal tehnologic. În timp ce Tolkien îl așază pe Sam, grădinarul credincios, în centrul poveștii sale, iar eroii sunt cei care renunță la putere, Silicon Valley preferă liderii demiurgici care îmbrățișează inelul cu ambiția de a-l folosi „pentru bine”.

Aici apare ruptura fundamentală: între mesajul că puterea corupe — chiar și cu intenții bune — și noile elite care cred că ei pot fi excepția.