Video Salina Praid, povestea cu final trist a emblemei Ținutului Secuiesc. Ce a însemnat „muntele de sare” pentru regiune
0Dezastrul abătut peste Salina Praid ar putea da o lovitură grea economiei locale și turismului din acest loc emblematic al Ținutului Secuiesc. Totuși, zona din centrul României rămâne ofertantă în atracții turistice spectaculoase.
Salina Praid a fost vreme îndelungată o emblemă turistică a regiunii „Ținutul secuiesc”, ascunsă între Munții Harghitei, Ciucului și Gurghiului.
Sarea din Transilvania, căutată de romani
Însă istoria colosului de sare din Harghita a înregistrat un episod dramatic în luna mai, când apele râului Corund au început să inunde galeriile salinei, riscând să o transforme într-un imens lac sărat. Fenomenul ar putea însemna sfârșitul salinei ca zonă turistică, dezvoltată în ultimele șase decenii, motorul economic al comunei cu 6.500 de locuitori, o zonă vizitată anual de circa 400.000 de turiști.
Marile zăcăminte de sare de la Praid au fost exploatate încă din vremea romanilor, arată unii istorici, iar în urmă cu un mileniu, cronicile vremii informau despre faptul că în Ardeal „se sapă sare”, iar vasele împăratului Ştefan I. cel Sfânt, o transportau pe râul Mureș.
Din epoca medievală, ținutul din estul Transilvaniei era numit și „țara sării”, iar populația secuiască așezată aici avea privilegiul de a gospodări și de a profita de pe urma acestei avuții. În secolul al XVIII-lea, minele de sare de pe valea Corundului au fost exploatate în subteran.
„Mineritul subteran propriu-zis s-a început la Praid în anul 1762 când, sub conducerea inginerului de mine austriac Johann Frendl, a fost deschisă mina Iosif (ocna „clopot“). Sarea extrasă, legată în piei de bivoli, a fost trasă la suprafaţă cu ajutorul crivacului, acţionat cu patru perechi de cai”, scria Horváth István, în istoricul salinei.
Salina Praid, atracția turistică a ținutului secuiesc
La începutul secolului XX, comuna Praid, alături de localitatea învecinată Sovara, devenise o stațiune căutată în Transilvania. Salina din vecinătatea băilor sărate de la Praid a fost deschisă vizitatorilor la sfârșitul anilor ‘50, iar din anii următori unele dintre subteranele sale au fost folosite ca locuri de agrement și de tratament.
„Prin anii 1960, în sălile orizontului minei Gheorghe Doja, a început speleo- și climatoterapia în subteran. Inspirându-se din modelul salinei Wieliczka (Polonia), directorul salinei Praid, Telegdy Károly, și medicul dr. Veres Árpád au făcut primele teste de tratament pentru afecțiunile respiratorii cronice. Din 1980, baza de tratament și vizitare a fost amenajată la orizontul +402 metri, la 120 metri adâncime față de suprafață”, arăta Horváth István, în istoricul salinei.
Turiștii ajungeau în salină cu un autobuz care traversează o galerie de coastă, în plan înclinat, pe un taseu de peste un kilometru de la poarta salinei. În interior, găseau locuri de odihnă şi de joacă, o capelă ecumenică, un bufet, mese de tenis de masă, expoziții de artă și un mic muzeu. În interiorul salinei, temperatura de 14-16 grade Celsius e constantă pe toată durata anului, iar potrivit reprezentanţilor bazei de agrement, aerul ei este benefic pentru persoanele care suferă de boli ale tractului respirator.
„În ultimii ani am venit la Praid pentru a sta cel puţin o săptămână împreună cu copilul nostru, de 12 ani, care are unele probleme respiratorii. Am fost cazaţi la aceeaşi gazdă în fiecare an, iar în concediul pe care îl petrecem aici, zilnic stăm câteva ore în salină, de care ne folosim şi ca de o formă de tratament şi pentru relaxare. În afara salinei, vizităm Sovata şi împrejurimile pline de locuri interesante ale Praidului“, relata un timişorean venit din Spania, care își petrecea în mod obișnuit concediul la Praid.
Economia locală concentrată în jurul salinei Praid
Salina Praid, ștrandul din localitate, monumentele naturii li stațiunile din împrejurimi au transformat în ultimele decenii comuna din „ținutul secuiesc” într-o localitate turistică. Însă economia zonei s-a bazat în mod special pe activitatea salinei, care oferea locuri de muncă celor aproape 150 de angajați și oportunități de venituri localnicilor.
Numeroase locuințe vechi și pitorești din Praid, alături de cabanele de lemn și pensiunile noi sunt puse la dispoziția numeroșilor turiști, români, dar în special maghiari, care vizitează „ținutul sării”. Pe fațadele lor călătorii găsesc pancarte bilingve cu mesajul „Cazare – Szállás”, majoritatea localnicilor fiind de etnie maghiară. În Praid, limba maghiară este mai des auzită decât româna, dar gazdele primesc vizitatorii cu ospitalitate, chiar și atunci când comunicarea ridică mici dificultăți.
De-a lungul șoselei principale, căsuțele de lemn și tarabele cu suveniruri, produse tradiționale, bucăți de sare sau bunătăți din grădinile și bucătăriile localnicilor dau culoare locului. Șirurile de ceapă roșie sunt foarte căutate, la fel și kürtős kalács-ul și sarea de baie – toate făcute aici, povestea un localnic.
Satele din jurul Praidului, aflate pe drumurile spre Odorheiu Secuiesc, Târgu-Mureș și Sighișoara, s-au dezvoltat și ele pe seama turismului, iar pentru care vor să exploreze Praidul, în afara salinei pot descoperi muntele, canionul de sare și ștrandul localității.
Sovata, „minunea” de lângă Praid
În timp ce comuna Praid se înfățișează ca un amestec de zonă turistică dezvoltată haotic în jurul salinei cu cea de localitate muncitorească, la zece minute de ea, stațiunea Sovata a căpătat un aspect mult mai elegant. Clădită și ea în jurul marilor zăcăminte de sare, exploatate încă din epoca medievală, Sovata a fost recunoscută ca stațiune balneară încă din secolul al XIX-lea, când lacurile sărate au intrat în circuitul turistic. Tot de atunci datează și câteva dintre clădirile sale cu o arhitectură de epocă austro-ungară, care dau farmec stațiunii.
În centrul băilor Sovatei se află legendarul lac Ursu, o întindere de apă de patru hectare, înconjurată de pădure, versanți de sare și de alte lacuri mai mici, cu ape clorurate și sodice: Aluniș, Verde, Negru, Roșu, Mierlei și Șerpilor. Lacul Ursu s-a format în jurul anului 1875, odată cu prăbușirea unei exploatări de sare, ale cărei rămășițe au fost inundate de apele pâraielor. Este căutat ca remediu pentru diverse afecțiuni reumatismale și inflamatorii, fiind faimos și datorită fenomenului de heliotermie. Vara, temperatura apei variază în funcție de acumularea căldurii solare în apa sărată: are între 10 și 20 de grade Celsius la suprafață, între 30 și 40 de grade Celsius la adâncimea de un metru și între 40 și 60 de grade Celsius la adâncimea de 1,5 metri.
Nu departe de Sovata și Praid, regiunea din centrul României oferă o mulțime de atracții turistice. Unele, precum lacul Sfânta Ana, Băile Tușnad, bisericile fortificate ale unor sate din Harghita și Covasna sau castelul Mikó din Miercurea Ciuc, sunt mândria localnicilor din „ținutul secuiesc”. Altele pot fi descoperite în orașele apropiate Târgu Mureș, Sighișoara și Odorheiu Secuiesc.
Se încarcă comentariile...
