Interviu Cât va mai continua operațiunea israeliană în Gaza? Șeful CIA: „s-a ajuns prea departe! E momentul pentru compromisuri dificile!”

Șeful CIA, Bill Burns, în primul interviu pe care l-a acordat alături de șeful MI 6, Richard Moore, a transmis un mesaj dur Israelului: „s-a ajuns prea departe!”. Specialistul în securitate în Orientul Mijlociu, Andrei Schwartz analizează care vor fi efectele acestui mesaj.

Operațiunea israeliană în Gaza continuă. FOTO: Profimedia

În primul interviu comun acordat vreodată de șefii serviciilor de informații externe ale SUA și Anglia, CIA și MI6, s-a abordat și situația din Gaza.

Șeful CIA, Bill Burns, care a făcut eforturi susținute pentru a se ajunge la un armistițiu, a transmis un mesaj dur Israelului.

„Un nou plan, conceput cu ajutorul mediatorilor din Qatar și Egipt”, va apărea, speră șeful CIA, „în următoarele câteva zile”.

Cu toate acestea, nu este clar, a adăugat Bill Burns, dacă Benjamin Netanyahu, premierul israelian, și șeful Hamas, Yahya Sinwar, sunt dispuși să încheie un acord.

Este o chestiune de voință politică, a spus el: „Liderii de ambele părți trebuie să înțeleagă că s-a ajuns pre departe și că a sosit momentul să facă în sfârșit niște compromisuri dificile”.

Analistul de politică externă, cu specializare pe Orientul Mijlociu, Andrei Schwartz a analizat pentru „Adevărul” declarațiile celor doi șefi de servicii despre situația din Gaza. El susține că Israelul nu mai are ce compromisuri să facă, iar declarațiile celor doi șefi de servicii secrete sunt puternic influențate de politică și de presiunea pe care populația musulmană din SUA și Marea Britanie o pune asupra autorităților pentru oprirea operațiunii israeliene din Gaza.

„Unele dintre declarațiile lor au rolul de a pune în gardă inamicii celor două țări”

Adevărul: Ați găsit în interviul celor doi șefi de servicii secrete informații noi față de ceea ce se comunică, să zicem, din surse oficiale politice?

Andrei Schwartz: E prima dată când cei doi directori principali ai celor două servicii secrete au ieșit în public, nu doar în acea discuție înregistrată și cu public, ci și cu un articol de opinie semnat de cei doi în Financial Times. Până de curând, șeful MI 6, Richard Moore, nu avea o identitate cunoscută publicului.

Este o altă lume, aceasta din 2024, în care păstrarea elementelor de identitate secrete devine din ce în ce mai greu de asigurat, iar această conferință nu a avut rolul de a dezvălui, bineînțeles, metode și informații noi, pentru că acest lucru ar fi fost periculos, ci mai degrabă pentru a enunța niște idei de politici publice în privința mai multor conflicte cu riscuri de securitate internațională, și acolo ne referim la Rusia lui Putin, ne referim la Iran, la islamismul radical terorist sunnit, care nu este controlat de către Iran, și al treilea mare risc, China, Partidul Comunist Chinez.

În ceea ce privește situația din Gaza, afirmațiile celor doi șefi de servicii secrete reprezintă o continuare, în mod coerent, a politicii statelor respective, fie că vorbim de Statele Unite, fie că vorbim de Regatul Unit.

Referitor la situația din Gaza, nu există niciun fel de informații noi, este ca și cum ai asculta doi lideri politici, pentru că până la urmă ei sunt liantul între mediul politic și profesioniștii din comunitatea de intelligence din cele două țări.

Din perspectiva mea, aș spune că au făcut și anumite afirmații inexacte, dar unele dintre declarațiile lor au rolul de a pune în gardă inamicii celor două țări și partenerii acestora. Din nou, nu toate propozitiile sunt foarte tehnice sau foarte exacte.

Presiuni din lumea musulmană asupra Marii Britanii și SUA

Legat de afirmația șefului CIA, Bill Burns, care a susținut, legat de Gaza, că „s-a ajuns prea departe” (enough is enough-nr) și „ambele părți trebuie să se pregătească să accepte compromisuri dificile”. La ce credeți că s-a referit?

„S-a ajuns prea departe” înseamnă că presiunea exercitată asupra Marii Britanii cât și asupra Statelor Unite din partea, pe de o parte a populației musulmane din cele două țări, pe de altă parte a partenerilor din țării islamice, fie că vorbim de cei care sunt importanți din punct de vedere al resurselor de hidrocarburi, fie că vorbim de cei care sunt importanți din punct de vedere al resurselor financiare și al investițiilor străine directe în companii strategice din ambele țări, fie că vorbim de presiuni mediatice din partea populației nemusulmane din cele două țări, fie că vorbim de presiunea exercitată, de asemenea, ca urmare a influenței banilor din Qatar asupra universităților din Ivy League, în ultimul deceniu – au ajuns la un nivel de maxim, în viziunea liderilor politici din cele două țări.

Toate aceste elemente la un loc fac ca Burns să spună „enough is enough” (s-a ajuns prea departe-nr). Mai ales având în vedere și alegerile din SUA. Voturile arabilor din Michigan și ale musulmanilor, în general, sunt oarecum condiționate de o atitudine mai dură a administrației Biden in relatia cu Statul Israel. Și administrația Biden înseamnă inclusiv acești tehnocrați din comunitatea de intelligence (nu doar CIA, ci și alte servicii secrete americane, precum NSA). Până și asupra acestora se manifestă o presiune și chiar în interiorul acestor organizații există oameni care au opinii politice, ceea ce e foarte periculos pentru munca de intelligence.

Ar trebui ca în aceste organizații să fie profesioniști, care să lase un pic opiniile personale de o parte și sa analizeze „la rece” situația.

Deci „s-a ajuns prea departe” e legat, pe de o parte, de aceste calcule, pe de altă parte de calculul pe care cu toții în lumea vestică îl avem referitor la temerile că teroriști islamiști ar putea să atace, fie că vorbim de indivizi, fie că vorbim de organizații, fie că vorbim de state chiar. Și atunci, încercăm să găsim o modalitate prin care, da, să facem concesii, să lăsăm de la noi, dar ideea este „cât putem să lăsăm de la noi?”, pentru că aceștia sunt niște radicali care sunt ‚satisfacuti’ doar atunci cand lumea vestica, crestinii, evreii, musulmanii ne-radicalizati, sunt fie ucisi, fie convertiti la varianta lor de „credință”.

„Este o situație fără de ieșire în acest moment”

Cum comentați sintagma „e nevoie de compromisuri dificile de ambele părți”?

Israelul a făcut compromisuri. Netanyahu nu a dat ordin să fie atacat Hamasul în primăvara lui 2023 sau în 2022, sau în 2021 sau în 2020, atunci când aceștia se pregăteau să comită acele atrocități pe care au reușit să le comită, din păcate, pe 7 octombrie anul trecut. Eu zic că tocmai aceasta a fost marea problemă a guvernului israelian, că a tot sperat că dacă vor face compromisuri, poate totul se va calma, și că acei radicali care conduc Gaza, de fapt, s-au osificat acolo și preferă să rămână la conducere, și se vedea deja că-și angajau, într-un mod condus de nepotism, rudele în diverse poziții în administrație, își construiau case mai scumpe, își cumpărau mașini scumpe șamd.

Asta a fost speranța și asta a fost cea mai mare greșeală a conducerii israeliene, fie că vorbim de cea politică, fie că vorbim de cea de intelligence, că nu au putut să înțeleagă că totul a fost praf în ochi pentru a le adormi vigilența și pentru a putea să comită acel atac monstruos.

Din partea israeliană, ca din partea noastră, a tuturor din Vest, slăbiciunea unei democrații este tocmai că noi ne dorim o viață normală și am face orice, am ceda de la noi oricât de mult ca să fim lăsați să trăim, să ne dăm copiii la școală și după aceea să lucrăm, să ne vedem de vacanțele noastre și să trăim în pace. Ori de partea cealaltă, determinarea și educația este doar în direcția distrugerii statului Israel. Dacă mergi în Gaza sau în Cisordania și le spui palestinienilor despre soluția celor două state, o să spună: „păi sunteți nebuni? Cum adică două state? Vrem ca evreii să nu aibă nici un stat”.

Probabil că populația s-a radicalizat, dar liderii politici credeți că ar putea ajunge la un compromis?

Din păcate, este o situație fără de ieșire în acest moment. De ce? Pentru că populația a crescut și a fost educată în sistemul acela al Națiunilor Unite, al școlilor UNRWA - finanțate din banii Occidentului, din taxe și impozite europene, inclusiv din banii din România - care au educat oamenii doar în spiritul distrugerii statului Israel și al omorârii tuturor evreilor.

Nu există acolo lideri democrați care își doresc niște negocieri prin care să se ajungă la o soluție de compromis. De ce? Pentru că dacă au existat câțiva, aceia au fost uciși de către palestinieni. Pentru că marea majoritate a palestinienilor sunt radicali, sunt radicalizați.

Cât va mai continua operațiunea israeliană din Gaza

Deci avem două poziții opuse, pe de o parte SUA și Marea Britanie spun „s-a ajuns prea departe”, iar pe de altă parte, premierul Netanyahu spunea într-o conferință de presă, recent, că operațiunea trebuie să continue?

Eu din ce știu, în bună măsură, majoritatea brigăzilor Hamas au fost distruse, dar în Gaza există, în continuare, teroriști nu numai Hamas, ci și ai Jihadului islamic și alții, sunt o mulțime de organizații teroriste mai mici care sunt bine-mersi, tocmai pentru că Israelul nu a acționat așa cum se plâng acum palestinienii că acționează statul evreu. Dacă Israelul ar fi acționat într-adevăr atât de dur pe cât, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să o facă după un asemenea masacru și după ce teroriștii au promis, prin unul dintre liderii lor, la o televiziune din Beirut, că în continuare că vor comite atacuri teroriste și mai nimicitoare, nu ar exista în continuare posibilitatea ca Hamas-ul și celelalte grupări teroriste mai mici să pătrundă din nou chiar prin granița de sud, acolo din Gaza, și să comită masacre în continuare. Poate le va mai lua timp să se organizeze să comită un masacru de aceeași ca cel de pe 7 octombrie, dar în continuare există determinare, există pregătire, know-how și dorința de a comite astfel de atentate.

Avem mesajele acestea din partea SUA și a Marii Britanii, care sunt comunicate de ceva vreme. Sunt aceste presiuni însoțite și de măsuri concrete pentru a determina Israelul să oprească operațiunea în Gaza?

S-au luat și măsuri concrete. De exemplu, Marea Britanie a interzis exportul unor tipuri de arme și de muniție. Apoi au existat amenințări și din partea administrației Biden. A fost atenționat Israelul să nu intre în Rafah (inclusiv prin vocea vice-presedintelui SUA Kamala Harris), deoarece aceasta ar duce la un „masacru oribil” acolo. Ori acolo se află toți sau aproape toți israelienii răpiți care se mai află în viață, precum și corpurile celor care au fost omorâți, impreuna cu liderii Hamas, precum Yahya Sinwar.

Au fost mesaje în acest sens și de la președintele Franței, Emmanuel Macron, încă din primele săptămâni de dupa 7 octombrie, pentru că Franța are o problemă masivă cu islamiștii. Din păcate, foarte mulți dintre aceștia sunt radicalizați și anticreștini, nu doar anti-evrei și anti-democrație europeană. Cunoastem foarte bine masacrele comise de islamisti la Paris, la Bataclan, la Charlie Hebdo, la Nisa etc

Credeți că aceste mesaje transmise de cei doi șefi de servicii va schimba ceva în ceea ce privește politica pe care o duce Israelul acum în Gaza sau pur și simplu vor lua drept chestiuni politice și se va continua cu planul inițial?

Cea de-a doua variantă: este un discurs politic, chiar dacă este emis de către doi șefi de servicii secrete, aflați la limita între politică și tehnocrație, și trebuie citit în cheia aceasta.

Israelul va continua până va destructura orice urmă a organizației teroriste Hamas și-i va distruge pe toți cei care sunt pregătiți să comită un asemenea masacru din nou. Si cred că acesta e modul responsabil de a de a proceda. Cu totii ne-am dori sa fim protejati de statul in care traim de orice asemenea pericol evident.